Spre Ayutthaya / Thailanda

 

Text si foto: Daniela Ulieriu

Am plecat spre Ayutthaya, lumea pierdută a miticului regat thailandez, capitala Siamului între 1350 și 1767. Imi doream să văd acest oraș care îi uluia pe vizitatorii străini cu fastul, grandoarea și magnificența sa. Despre Ayutthaya secolului al XV-lea se spunea că făcea să păleasca orice capitală europeană.

img_0700

Ayutthaya este fosta capitală a Siamului, a doua dupa Sukhothai. Orașul era construit pe o insulă artificială, la confluența a trei râuri. Cei peste 140 de kilometri de canale care o înconjurau, făceau din Ayutthaya rivala Veneției. Surprinși de magnificenţa curţii imperiale, vizitatorii europeni din secolul al XIV-lea au comentat că Londra părea un sat în comparaţie cu această aşezare.

Doua secole mai târziu,  orașul avea 2000 de turnuri de apărare unite între ele. Ayutthaya devenise o metropolă cosmopolită, cu un milion de locuitori. În 1685 o delegație franceză trimisă de regele Ludovic al XIV-lea la curtea regelui Narrai, a fost uluită de flota imperială decorată cu aur și fildeș, dar și de cruzimea familiei regale. Căsătorit cu sora sa, regele Narrai avea o singură fiică, prințesa Yothathep. Ea obișnuia să coasă buzele domnişoarelor de onoare dacă acestea vorbeau prea mult sau să le despice gura până la urechi în situația inversă.

Considerat de origine divină și stăpânul absolut al pămantului, monarhul era o incarnare a lui Shiva. Pronunţarea numelui său era absolut interzisă. Monarhia thailandeza care strălucise la Ayuthaya timp de 400 de ani în care s-au perindat 33 de regi se apropia de sfârșit.

img_0713

Invaziile repetate ale birmanilor (eternii inamici) au culminat cu un asediu prelungit. În 1767, după doi ani de război, capitala regatului thailandez și mândria orientului a fost transformată în ruine. Uitată timp de trei secole, Ayuthaya a fost redescoperită în 1956 și, ulterior, parţial restaurată. Din 1991 se află pe lista monumentelor UNESCO și face parte din patrimoniul mondial al umanității.

img_0601

Cel mai mare templu din oraş, Wat Phra Si Sanpet, reprezintă chintesenţa arhitecturii siameze din secolul al XIV-lea; aici se afla o statuie a lui Buddha înaltă de 16 m, acoperită cu aproximativ 250 de kg de aur. Cotropitorii birmani au făcut-o bucăți și au topit-o.

In apropierea ruinelor, pe malul râului Chao Phraya, se afla palatul regal Bang Pa-In, cunoscut și sub numele de palatul de vară. Lucrările au început in 1632, dar forma actuală a palatului datează din secolul XIX. Pavilionul plutitor este emblematic pentru imaginea monarhiei thailandeze.

O scurtă paranteză. Thailanda este una dintre puținele țări de pe Terra în care acesta instituție continuă să joace un rol essential. După moartea regelui Rama IX, în octombrie 2016, monarhia trece actualmente printr-o grea încercare. Fostul suveran s-a bucurat de cea mai lungă domnie din istoria planetei, 70 de ani! El a fost adorat la propriu de supușii săi. Eu am cunoscut un thailandez care purta tot timpul cu el o batista pe care calcase fostul rege în urma cu 30 de ani.  

Aici se încheie călătoria mea la Ayutthaya. În urmatorul articol, o vizită în capitală, la Bank-Kok, cu o oprire la Piața Plutitoare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s