Bangkok și piața plutitoare / Thailanda

Bangkok, orașul îngerilor

©text și fotografii Daniela Ulieriu

“Ne gândim să ne mutăm la Bangkok, ce părere ai?” m-a întrebat acum câteva zile o bună prietenă, jurnalistă prestigioasă, specializată în modă și stil de viață sănatos. “Știu un american, un sudafrican și un coreean, care și-au părăsit țările și s-au instalat aici. Toți adoră orașul, i-am răspuns, eu însă, recunosc, nu sunt prea mare fan. Dacă ma întrebai despre Thailanda, răspundeam DA fără ezitare, în ciuda problemeloe ei legate de sănătate, educație, democrație… Am stat foarte puțin în Bangkok și nu am decât experiența turistului frivol.”

… pe care o să o relatez mai jos.

Bangkokul este imens, haotic, ambiguu, caleidoscopic, mereu treaz, un oraș emblematic pentru Asia cu toate paradoxurile și excesele ei. Conform ultimului recensamant, 10 milioane de locuitori trăiesc în acestă metropolă tropicală, una dintre cele mai cosmopolite din lume. Dar cifra reală este mult mai mare (aprox 15 mil) și însumează aproape un sfert din populația Thailandei.

O junglă citadină așezată pe verticală. …Și plină de contraste. Malluri translucide se înalță din cenușa vechilor palate. Bordeie insalubre se amestecă nonșalant printre zgârâie-nori. Șobolanii roiesc prin fața hotelurilor de cinci stele.

Tuk-tukuri obosite se strecoară printre limuzine strălucitoare. Cabluri electrice spânzurate de stâlpi, meciuri de thai box și procesiuni religioase la tot pasul, ofrande și altare  înalțate în fața multinaționalelor.

untitled-2

Cu ani in urma, Bangkokul era supranumit și Veneția Asiei, datorită rețelei de canale care împânzea orașul. În încercarea de a fluidiza circulația, multe dintre acestea au fost acoperite și transformate în șosele. Locuitorii pierd în medie 4 ore pe zi în trafic și mulți și-au procurat așa zisele toalete mobile!! Traficul este infernal, orașul e hiper congestionat și hiper poluat (al doilea dupa Mexic). Un dinamism fără precedent definește orașul, iar zonele comerciale depășesc orice așteptare. Malluri ca aici nu am mai vazut niciodată; kilometri de magazine de toate felurile și pentru toate gusturile; produsele de lux costă mai puțin de jumatate din prețurile de pe piața europeană.

Dar să o iau cu începutul. Am plecat spre Bangkok, cu un scurt popas la Piața Plutitoare. În urmă cu 150 de ani, regele Rama al IV-lea a ordonat săparea unui canal lung de 32 de kilometri pentru a lega două râuri importante: Mae Klong si Tacheen. Ulterior, țăranii au făcut alte două sute de canale, de dimensiuni reduse. Fertilitatea deosebită a solului obţinută în urma irigărilor a transformat zona într-un important producător de fructe și legume. Piaţa Plutitoare se deschide dimineața devreme și se închide la ora 11.

Sute de bărcuţe pline cu produse proaspete se îmbulzeau pe canalul principal. Un adevărat paradis al fructelor exotice: banane, mango, litchi, papaia, nuci de cocos, rambutan, guave, pomelo, ananas, durian. Îmi era foame. Am negociat o supă condimentată de-ți dădeau lacrimile și niște fructe de mare învelite în frunze de banană și fierte la vapori. Erau şi bărcuţe al căror „echipaj” vindea diferite insecte, viermi, gândaci și scorpioni (prăjiti sau cu ciocolată). Eu am încercat lăcuste prăjite. Nu sunt chiar rele… 

Am făcut câteva fotografii în labirinticul Chinatown, printre piramidele de fructe și orezul cu mirodenii. Mirosul de rață caramelizată m-a urmărit peste tot. Pe strada Yaowarat, care devine electrică în cursul amiezii, am mâncat cel mai bun crab ever! Ador bucătăria thai! Chapeau!

Apoi m-am îndreptat către principala atracție a orașului, palatul regal, unde se află Templul lui Buddha de Smarald. M-am alăturat hoardelor de turiști la o coadă imensă, care înainta greu. După două ore petrecute într-un soare năucitor am pătruns în interiorul palatului.

untitled-1

Buddha de Smarald e în realitate sculptat într-o bucată de jad verde. Statuia are 75 de centimetri și este cel mai venerat obiect de cult din Thailanda. Regele însuși îi schimbă de trei ori pe an veșmintele.

Legenda spune ca acum o mie de ani un calugar a gasit statuia intr-un copac lovit de trasnet si a oferit-o printului Chiengmai. Fiica acestuia s-a casatorit cu suveranul Laosului si statuia a ajuns la Luang Prabang. In 1778 regele Rama I aduce sculptura inapoi in Thailanda.

Tot în apropierea palatului regal se află și o statuie gigantică a lui Buddha, care măsoară 49 de metri. Locul gâlgâia de turiști. Ne-am călcat în picioare. Aglomerația bătea toate ratingurile. Mă simțeam ca într-un tablou de Ensor. Intrarea vomita întruna vizitatori. Primii trei metri i-am parcurs în cinci minute și m-am blocat. În spatele meu, un canadian răcit îmi strănuta pe gât. Eram ca o eczemă enormă, care desfigura mausoleul.

Am părăsit cu un sentiment de ușurare cel mai faimos obiectiv turistic din Thailanda. M-am așezat pe malul râului Chao Praya. Am bifat tot ce era de văzut și, stoarsă de vlagă, nu mai aveam decât o ambiţie: să hrănesc peștii din râu.

Cea mai vizitată ţara din Asia de Sud – Est, Thailanda e o combinaţie irezistibilă de peisaje magnifice, servicii de cea mai bună calitate, insule cu nisipuri fine, temple tulburatoare, bucătărie de exceptie si distracţie de noapte cât cuprinde. Thailanda nu dezamageste pe nimeni. Ea are ceva de oferit fiecarui calator in parte. Numită Siam până în 1939, Thailanda e singura ţară din Asia de Sud-Est care nu a fost niciodată colonizată și singura din Indochina care nu a fost comunistă. Siamul şi-a caştigat independenţa încă din 1238, după ce a ieşit de sub stăpânirea Imperiului Khmer. În 1782 a venit la tron dinastia Chakri care guvernează si astazi, prin regele Rama al X-lea.

Toate ghidurile turistice spun că în Thailanda se vorbește engleza. Uneori însă lucrurile cele mai simple se transformă în misiuni imposibile. Am cerut o furculiță într-un restaurant. Rând pe rând, trei chelneri au venit să mă întrebe ce doresc și apoi s-au strâns toți în cerc și, după îndelungi deliberări și vociferări, mi-a fost adusă o lingură. Numele locului în care vreți să ajungeți e bine să îl aveți scris în thai. Nu mizați, ca mine, pe faptul că ați putea imita pronunția lor. Eu am căutat, cu un taxi, timp de două ore gara principală din Bangkok și, ajunsă la capătul puterilor, mi-am imaginat că dacă fac ca trenul, la propriu, o să fiu mai ușor înțeleasă; taximetristul m-a dus la un magazin de jocuri. Harta în engleză nu îi spunea absolut nimic.

Înarmați-vă în fața neprevăzutului și nu lăsați aceste mici încurcături să vă întunece călătoria. Am fost în atâtea locuri minunate: misterioasele temple din nord; străvechea capitală Ayutthaya, ale cărei palate le-am admirat îndelung; sudul cu stațiuni rafinate și peisaje divine. Amintirile mele cele mai intense se leagă de Satul lui Buddha. Acolo, în golful liniștit, aș vrea să-mi petrec toate iernile. Acolo, în Ţara Surâsului.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s