Banteay Srei și Tonle Sap / Cambodgia

untitled-2În ultima parte a călătoriei mele la templele Angkorului, am vizitat Bantey Srei în traducere « citadela femeilor », un templu hindus de dimensiuni reduse, dar de o frumusețe răvășitoare. Cunoscut și sub numele de bijuteria Angkorului, acestă construcție a fost realizată din calcar roz.

Pentru că sculpturile și decorațiunile au fost lucrate cu o delicatețe si minuțiozitate nemaiîntâlnite, legenda spune că sunt opera unei prințese. Am admirat îndelung situl care din 1992 face parte din Patrimoniul Mondial al Umanității. Lângă mine un francez emoționat de dantela de piatră ofta: « când văd așa ceva îmi vine să cad în genunchi…. ».

Bantey Srei este dedicat zeului Shiva, marele zeu al distrugerii, forța purificatoare a universului, motorul care împinge viața înainte, prințul suprem al dansului, creatorul formelor, simbolul echilibrului în univers.

Piatra de temelie a fost pusă în anul 967 de catre tutorele regelui Jayavarman al V-lea, brahmanul Rajandravarman, Bantey Srei fiind unicul templu care nu a fost costruit de un suveran. Lucrările s-au terminat în anul 1001.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

In orașul Angkor sunt peste o sută de tempele și vizitarea lor ar dura saptămâni în șir. Dar Angkor, Ta Phrom, Preh Khan, Bayon si Bantey Srei ar trebui să se afle pe agenda oricarui turist care a ajuns la Siam Reap, sunt un MUST!. In afară de acestea, eu am mai vizitat alte 5 temple. Dintre ele, cel mai mult m-a impresionat Ta Keo, început în jurul anului 1000, un templu munte, după care avea să se inspire ulterior marele Angkor Wat. Este templul regelui Jayavarman al V- lea, sanctuar niciodată terminat…

Legenda spune că în timpul lucrărilor un fulger a lovit piramida de piatră. Considerat de rău augur, lucrările au fost imediat oprite, dar probabil că de fapt moartea suveranului a fost cea care a pus capăt construcției.

SONY DSC

În imediata apropiere a siturilor arheologice din Siam Reap începe lacul Tonle Sap, cea mai mare întindere de apă dulce din Asia de Sud–Est. Din 1997 face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind clasificat ca biosferă naturală. În sezonul ploios (iunie-octombrie) lacul își mărește suprafața de cinci ori.

Pe întinsul lacului erau mai multe sate lacustre ai căror locuitori păreau toți foarte tineri. Pe mal, am intălnit o femeie cu părul alb, singura de altfel, care m-a invitat în locuința ei modestă și mi-a oferit câteva fructe de litchi. Cambodgiana  iradia  lumină și bunătate. I-am facut mai multe poze și a doua zi i le-am adus, ceea ce i-a provocat o bucurie nedisimulată. Din căte am înțeles,  nu avea nicio fotografie cu ea. Imaginea de deschidere surprinde momentul în care îmi mulțumea.

Pe apă, diferite ambarcațiuni forfoteau într-un du-te vino perpetuu. La vederea străinilor, copiii săreau din casele-plutitoare, se auncau în niște ligheane–barcuțe și vâsleau cu furie către turiști. Toți cerșeau și cântau.

Minolta DSC

 

SONY DSC

Lacul este un adevarat paradis al păsărilor și peștilor, mai ales al speciilor rare, (biosfera Prek Toal). Tot de lac depind nu mai puțin de un milion de cambodgieni. Pe întinsul apei se puteau vizita mai multe ferme de crocodile, tot plutitoare. Și dacă tot au ajuns până aici, unii turiști s-au apucat să hrănească reptilele înfometate. E adevărat că nu aveau prea des”șansa” să facă  asta….

Tot aici, la capătul lumii am fost uluită să găsesc și două bisericuțe catolice, plutind la nesfârșit pe apele liniștite.

În trecere, țin să mentionez că acestă țară nu se reduce la Angkor. Există și alte atracții: fluviul Mekong, (unde se găsesc unele dintre ultimele specii de delfini de apa dulce din lume), pe care se poate naviga pornind din capitala Pnom Phen și ajungând până în Vietnam.

De asemeni, celebra stațiunea Sihanoukville,  din ce în ce mai vizitată de turiști datorită plajelor ei (din ce în ce mai puțin)  virgine la marea Chinei de Sud, precum și nenumarate parcuri naționale (Bokor, este cel mai cunoscut). Zonele protejate ocupă aproape un sfert din teritoriul țării.

Bucătăria este mai puțin condimentată decat cea thailandeză, dar foarte gustoasă și rafinată. Orezul, nelipsit de pe mesele cambodgienilor, este acompaniat de sosul de soia. Se consumă mult pește, dar și carne de porc și legume, preparate cu curry (“amok”), ghimbir sau lapte de cocos. Peștele se pregătește la vapori, sau învelit în spanac, de obicei cu sos de alune. Din pește fermentat se face „prahok”, un sos cu miros pătrunzător, foarte apreciat de cambodgieni.

Fructele de mare sunt de obicei gătite la grill sau caramelizate. Salatele sunt diferite de cele cu care suntem obișnuiti; cea mai cunoscută conține legume, vită, frunze de mentă și coriandru. La micul dejun, dar și la celelalte mese, cambogienii manancă supă cu tăiței de orez și lapte de cocos. Preferata mea era salata din papaya crudă amestecată cu vinete, spanac și fructe de mare. Printre felurile (de inspirație chineză) pe care restaurantul hotelului le servea zilnic erau și coltunași fierți la aburi și umpluți cu ciuperci sau cu carne de porc marinată în sos de stridii. Multe feluri se impun prin gusturile contrastante, inclusiv prajiturile dulci și sărate în același timp, care nu seamănă cu ceea ce consumăm noi în Europa. Desertul meu favorit, brioșele de lotus făcute deasemeni la vapori! Auzisem de o specialiate cambodgiană: păianjenii prăjiti, îndulciți cu zahăr și pudrati cu piper negru, dar din fericire acest fel nu se găsea în Siem Reap. Spun „din fericire”, pentru ca altfel l-aș fi încercat!!!

Am fost de 3 ori in Cambodgia. Prima data, acum 15 ani in 2002. Imi amintesc perfect că am intrat într-o agentie pentru a afla care ar fi prețul unei săptămani la Siam Reap. Operatoarea firmei de turism, derutată–intrigată, m-a întrebat:“Cambodgia… Cambogia ? Sunteți sigură ? De 15 ani lucrez în turism și nu am auzit pe nimeni să plece în Cambodgia. Ați fi primul client care solicită această destinație. O sa contactez partenerii noștri din Thailanda ….”

Era normal, pentru o lungă perioadă de timp, această țară dispăruse practic dintre destinațiile turistice. La primul voiaj la Angkor, ghidul îmi suprveghea cu atenție fiecare pas. Erau încă multe mine ascunse în pământul sacru al Angkorului și orice abatere de la traseu era periculoasă. La a doua călătorie, în 2007, multe dintre temple Angkor inca mai puteau fi escaladate, te puteai urca până în vârf pe niste scări abrupte. Era periculos, dar fantastic!! Ulterior, o data cu creșterea exponențiala a turismului, acesta șansă a dispărut.

Dar oricum ar fi, după fiecare călătorie la Angkor am trăit un sentiment de fericire blândă și de împlinire. Angkorul eclipsează celelalte minuni de pe Terra. După ce am vizitat Cambodgia, am făcut nişte modificări în „clasamentul” celor mai impresionante locuri văzute, iar Angkorul conduce detașat. (la egalitate cu Bagan – Birmania). Decenii în șir această țară, care deține una dintre cele mai importante moșteniri culturale ale umanității, a fost izolată. Din fericire, la începutul mileniului al III-lea, Cambodgia s-a „redeschis” lumii și, odată cu ea, şi Angkorul, emblema artei, a rafinamentului și a strălucitoarei civilizații khmere.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s