Luang Prabang, impresii de călătorie / Laos

De la “Peșterile lui Buddha” strajuite de fluviul Mekong, m-am intors in Luang Prabang unde am petrecut ultima zi a calatoriei mele in Laos. Oraselul e un centru turistic in expansiune, iar laotienii, “inca” neatacati de hoardele de turisti, sunt amabili si primitori. Nu va asteptati la un miracol. Putine persoane vorbesc o limba de circulatie si, de cele mai multe ori, interlocutorul va intelege exact contrariul a ceea ce vreti sa comunicati. In orice situatie, pastrati-va calmul si  fiti politicos. Un zambet rezolva multe.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Posibilitatile de cazare, dupa buget: de la varianta locuintelor traditionale ridicate pe piloni si aflate pe malul apei, in care se poate innopta pentru câțiva dolari, la pensiunile risipite printre palmieri, unde cazarea costa aproximativ zece dolari, apoi hotelurile mici, cochete, cu preturi de pana la cincizeci de dolari si, desigur, hotelurile de lux unde o camera poate sa coste oricat…

Eu am gasit o oferta excelenta la  Villa Santi, aflata intr-un parc imens, cu camere in stil colonial si paturi cu musticar-baldachin. La “bijuteria hotelurilor din zona”, dupa cum o prezintau site-urile, toaleta era murdara. Chemata, femeia de serviciu a luat unul dintre prosoapele din baie si a inceput sa curete cu el. Apoi l-a pus la locul lui, de unde, probabil, ca ar fi trebuit sa-l iau eu si sa ma sterg pe fata… Am exclamat: “No, no, no” si i-am facut semn sa ia prosopul. Femeia  s-a speriat ingrozitor, a inceput sa strige, iar apoi sa planga. M-am dus la receptie, unde, dupa zambete din partea mea si scuze din partea lor, mi s-a repartizat o alta camera. Impecabila.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Pentru masa am mers la Scandinavian Bakery. In fata localului, o groapa de gunoaie de proportii respectabile trona in soare. Accesul se facea printre maldarele de deseuri. Cativa caini infometati scotoceau printre resturi, speriind sobolanii care se aciuasera pe sub pungile de plastic. In ciuda peisajului sordid- torid si a mirosului care se imprastia pe strada, toate mesele erau ocupate. Am intrebat-o pe una dintre chelnerite de ce inotam in mizerie dar nu parea sa inteleaga. Un francez care manca cu pofta o prajitura de banane a mormait ca aici e cel mai curat loc din oras. Oricum prajitura era memorabila, ca dovada ca scriu despre ea.

Sfat (in paranteza): cand calatoriti sau lucrati in zone mai putin dezvoltate si intrati in contact cu localnicii trebuie sa aveti in vedere ca acelasi cuvânt poate desemna notiuni complet diferite. De ex, un perete, un zid sau o usa pentru un african sau un cambodgian nu insemna acelasi lucru ca pentru un european. (Si chiar in Europa sunt ziduri si ziduri…) In Africa, un perete desparte doua camere si cam atat, nu e nici drept, nici solid, nici neted, nici… Cam asa e si cu igiena. Dincolo de toate acestea, Laos este țara cel mai puţin vizitată din Asia de Sud–Est, dar şi cea mai enigmatică.

SONY DSC

Combinaţie de monumente splendide, sărăcie dezolantă, peisaje tulburătoare şi zone neelectrificate, în plus cu o dictatură comunistă și în minus cu o rețea de șosele,  Laosul rămâne – „the refuge of the last dreamers”. Asta până la următoarele lucrări serioase de construcții! Îmi închei cu mare părere de rău  călătoria prin Laos, Lan Xang sau „Regatul  unui milion de elefanți”, așa cum se traduce  numele acestei țări. Cu toate acestea, în  timpul petrecut aici, cutreierând nu atât  orașele, cât mai ales satele acestei țări și  făcând două lungi expediții forestiere, am întâlnit, din păcate, un singur elefant, și  acela la granița cu Thailanda.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s