Țara Toraja / Indonezia

 

Mă aflam în Rantepao, în nordul arhipelagului indonezian Sulawesi, în „țara Toraja”- Ținutul de Sus, acolo unde casele au acoperișurile ca niște corăbii și satele aduc a mici flotile naufragiate pe uscat. Aici viața gravitează în jurul morții și al cultului străbunilor Aluk To Dolo sau Calea Strămoșilor, iar înmormântarea e, de departe, cel mai important eveniment social comunitar.

Nu știu dacă pot să spun ca „am avut șansa” să asist la o ceremonie funerară… În goana mea după exotism, în insațiabila dorință de a-mi mări colecția de locuri vizitate și de trăiri unice, eu, călătorul frivol și epicurian, am fost adesea confruntat cu o realitate dincolo de orice aşteptări.

În Toraja am întâlnit o lume arhetipală, strașnică, sângeroasă, încremenită în ipostaza ei primordială. Ruptura de societatea occidentală e absolută. Distanțele se nu se măsoară doar în mii de kilometrii, ci și în secole. Din câte am înțeles de la localnici, prestigiul familiei defunctului e evaluat în funcție de numărul taurilor sacrificați la funeralii. Uneori, peste o sută.

17

Cu un gest precis, un fel de sacerdot oficiază măcelul. Cuţitul străpunge jugulara animalului, sângele tâşneşte șuvoi şi se scurge în pământul care devine roşiatic. Cei prezenți cred că taurii îl acompaniază pe defunct (supranumit și focul care s-a stins) pe tarâmul morții. Și cu cât numărul lor mai mare, cu atât mai lină va fi trecerea în lumea de dincolo….

SONY DSC

Împrejur, peisajul iradia o lumină filtrată parcă printr-un smarald uriaș. Pădurea foșnea cu secretul ei tenebros: copacii care ne înconjurau erau morminte de bebeluși morți din cauze necunoscute, o întreagă pădure-cimitir străjuind locul în care se aduceau jertfele.

19

La Lemo sunt săpate în stânci mii de morminte. Copii fidele ale celor plecați, un fel de păpuși uriașe sculptate în lemn și îmbracate în hainele morților sunt expuse la exterior pentru a putea fi văzute de descendenții care le aduc zilnic țigări, mâncare și sucuri.

Un prieten francez mi-a povestit că, aflat la Lemo, a cunoscut un localnic care l-a poftit în casă. „Vrei să-l vezi pe bunicu’?” „Sigur că da”, a răspuns politicos Claude. Cu o neașteptată rapiditate, indonezianul a desfașurat un covor țesut cu fire roșii și aurii. Și nu Cleopatra s-a înfățișat vederii, ci chiar bunicul mumificat, care, deși se urcase în lumea celor drepți de vreo zece ani, continua să sălășluiască în mijlocul familiei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s