Spre Komodo

Am revenit în Labuan Bajo, după 3 zile petrecute în  Insula fericiri. Mai fericită? Mai fericită!  Dis-de-dimineață am negociat cu proprietarul unei ambarcaţiuni drumul până în Komodo. Era un fel de vaporaș, condus de trei localnici înspăimântător de tineri. „Gut” și „OK” erau singurele cuvinte comune din vocabularul nostru. De cum am pornit, unul dintre ei a luat o găleată și a început să arunce peste bord apa care intra în cală. Și a făcut asta toată călătoria. Am tot întrebat „OK”? „Gut”? Și ei mi-au tot răspuns „OK” și „Gut”.

După trei ore de navigat pe un traseu de o frumusețe care îți tăia respirația, cerul s-a întunecat brusc și vântul și-a ieșit din minți. Valurile au crescut amenințător. Navigam într-o coajă de nucă aruncată pe un ocean înfuriat.

P1020048

Au urmat patruzeci şi cinci de minute de coșmar, în care m-am ținut cât am putut de bine, am spus rugăciuni, mi-am cerut (în gând) iertare tuturor persoanelor pe care le supărasem vreodată. Cum erau destul de multe, mi-a luat ceva timp… Încă un băiat coborâse în cală și arunca apa cu găleata cu o viteză năucitoare. „OK?…” urlam eu din când în când. „Gut, gut!” îmi răspundeau ei, semn că pierduserăm cumva logica situației.

La intrarea în golful Parcului Naţional, cerul s-a înseninat brusc și vaporașul a acostat fără probleme. Peisajul era dezolant, cioturi de copaci și rădăcini răstignite pluteau într-o mlaştină neagră. În rest, multă piatră.

P1020005

Am străbătut poteca de la intrare și am întâlnit un indonezian de vreo 20 de ani, cu o furcă mare de lemn în mână, rangerul, după cum s-a prezentat. Alături de el, un cuplu de japonezi încărcați cu genți, aparate foto, obiective. Rangerul s-a uitat înspre mine, și-a mijit o clipă ochii și apoi, cu o privire sticloasă, m-a întrebat: „Ești la ciclu?”.

P1010995 (2)

„Bună ziua și ție!” îi răspund eu. „Credeam că sunt în Komodo, și nu la ginecolog”. Rangerul, cu aceeași privire sticloasă, insistă: „Ești la ciclu, da sau nu”? „Nu”, îi răspund. SONY DSC

 

 

 

 

Vizibil uşurat, își începe discursul: „Bună ziua, suntem în Parcul Naţional Komodo, casa dragonului cu acelaşi nume, specia Varanus Komodoensis sau crocodilul cu picioare, cum îi spun localnicii, cea mai mare specie de şopârle de pe Terra. Lungimea sa poate ajunge la 3 metri, iar exemplarul record  găsit vreodată avea 3,13 metri și cântărea 170 de kilograme.SONY DSC Originea dragonului de Komodo se pierde în negura vremurilor. Unii cercetători cred că primele specii au apărut în urmă cu 140 de milioane de ani. În mod miraculos, dragonul a supravieţuit celor mai teribile cataclisme. Astăzi mai există în jur de cinci mii de exemplare și specia este ocrotită de lege. Varanul mănâncă nevertebrate, reptile mici, păsări, ouă, mamifere (mistreţi, capre, cerbi și boi). Animalul are gheare puternice, dar arma lui fatală o constituie otrava conținută în salivă”. Rangerul își încordeaza iar privirea sticloasă către mine, ştiu ce urmează, aşa că îl întreb eu prima: „Ești la ciclu?”. Stupefiat, răspunde: „Nu te întreb degeaba, dragonul are un nas foarte fin, simte prada – și în special mirosul de sânge – de la o distanță de aproape zece kilometri și în urmă cu ceva timp am avut un incident cu o turistă din Germania. Și asta după ce fusese atacat un copil care se rănise și sângera”. 

P1020010N-am avut curaj să întreb dacă nemţoaica a supravieţuit. Eu văzusem pe net poze cu turişti zâmbind larg lângă dragoni. Erau trucate, probabil. Am început explorarea insulei pe o căldură năprasnică; peisajul se schimba à la Tarkovski, pe parcurs ce înaintam. Am intrat în junglă. Turnasem inutil pe mine soluţii împotriva insectelor. În scurt timp eram mușcată din toate direcţiile, prin blugi și prin tricoul cu mânecă lungă. Am traversat o mlaştină care mustea a malarie, intrând în noroi până la genunchi. Cred că erau peste 50 de grade. Ne mişcam ca printr-o pădure în flăcări, printre perdele de muște carnivore, o miasmă fierbinte de flori putrezite și aburi otrăviți de la umezeala intensă… Trecuseră aproape două ore de marş și continuam fără speranţă căutarea şopârlelor gigant.

Mă dureau toate oasele, mă mânca pielea într-o sută de locuri și aveam o platoşă de noroi întărit pe blugi. Mă simţeam de parcă tocmai mi-aș fi făcut harakiri. Japonezii din grup treceau prin acelaşi calvar, doar că nu înjurau.

Dintr-odată, cu fața luminată, rangerul ne arată câteva găuri în pământ. Sunt gropile pe care le-a făcut o dragoniță pentru a induce în eroare posibilii prădători. Doar într-una din ele se află oul. Bântuim de trei ore și tot ce am găsit sunt niște gropi în pământ. Mă simt extenuată. Japonezii își instalează aparatele și pozează temeinic gropile. Rememorez în gând grădinile zoologice din Europa în care aș fi putut vedea dragoni: dacă mergeam la Lisabona, puteam să vizitez și câteva castele… dacă mergeam la Berlin, îmi vedeam și o colegă de facultate.

Fericit, rangerul mă atenţionează: „un dragon”. Mă uit, e un dragonaș, un pui de nici 25 de centimetri. Îmi vine să-l iau la bătaie. Pe ranger. Ba și pe dragon. Oricum, gângania e imposibil de pozat, se deplasează cu o agilitate ieşită din comun și toate cadrele ies mişcate. (Oricât de tare vă veți încorda privirea, nu veți remarca dragonelul, așa că am adăugat o săgeată roșie.) Japonezilor le vine să plângă.

SONY DSC

SONY DSC

În timp ce ne întoarcem spre locul de plecare, rangerul îmi barează drumul cu o furcă de lemn și îmi arată, printre crengi, un dragon. Acesta rămâne vreo două minute nemişcat. Și eu și japonezii declanşăm în extaz. Am reușit să fotografiem măcar un exemplar…

Revenim la ieşirea din parc, la casa rangerilor, punctul de plecare, unde, surpriză, sub piloni zac tolăniți la soare câțiva dragoni uriași. Mă întorc spre ranger cu cea mai sticloasă privire din dotare și-l întreb: „Ești sigur că nu ești la ciclu?” Cu un zâmbet întins pe toată fața îmi răspunde: „Asta așa, ca să ai ce povesti!”. Și… a avut dreptate.

P1020036

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s