©text și fotografii: Daniela ULIERIU
Un murmur nedefinit străbătea valea aproape secată a râului Irrawaddy, înăbușind toate celelalte glasuri ale nopții, croncănitul pescărușilor și orăcăitul broaștelor. O lună uriașă, rotundă, tremura leneș peste ape. Mă uitam hipnotizată, de pe terasa hotelului, printre perdele de fluturi și de tânțari, la cei câțiva oameni care traversau râul și se îndreptau către templu. Eram în Birmania, o ţară halucinant de frumoasă, dar ocolită de turiști, o țară bogată, dar ai cărei locuitori mor de foame, o țară unde oamenii zâmbesc, dar ochii lor rămân întotdeauna triști.
“Un ghid de călătorie Myanmar, vă rog”.
“Nu avem acestă editură…spuneţi-mi mai bine ce ţară căutaţi?” răspunde prompt vânzatoarea.
Cu o lună înainte să plec în Asia de Sud-Est, într-o cunoscută librărie bucureșteană întrebasem eliptic o vânzătoare dacă pot să cumpăr un ghid despre Birmania. Nu m-am mirat de răspunsul venit fără nicio ezitare. Schimbarile politice repetate atrăgeau lovituri de stat și războaie civile, actualul regim militar de la Rangoon își condamnase țara la izolare și sărăcie, iar schimbarea numelui din Birmania în Myanmar desăvârșise aruncarea ei în uitare. Concluzie: pentru câteva decenii, unul dintre cele mai mari şi mai bogate state din Asia, cu o istorie și o cultură milenară fusese “şters” de pe hartă. Cu toate că aici se află una dintre minunile planetei, Bagan, un teritoriu misterios, care găzduieşte nu mai puţin de 2000 de temple.
Pentru a ajunge la Bagan am schimbat patru avioane – acesta fiind una dintre cele mai lungi și mai obositoare călătorii pe care le-am făcut vreodată. Ultima parte a drumului de la Rangoon la Bagan a fost parcursă cu un aparat de zbor ATR 1957, care ar fi meritat să stea într-un muzeu. Am reținut și câteva dintre comentariile “încurajatoare” făcute de pasageri: francezul de lângă mine repeta compulsiv că ne-am urcat într-un sicriu zburător (cercueil volant), iar englezul din faţă zicea ca ne vom arunca în cap de la înalţime fără coardă (jumping without bungee cord).
După un ultim zbor de o jumatate de oră și după alte două zile de când plecasem din București, printr-o ceaţa groasă, am aterizat în ceea ce avea să devină pentru mine cel mai impresionant loc de pe planetă. Până în prezent am vizitat 60 de țări iar Bagan continuă să conducă detașat în top. Pe malul fluviului Irrawaddy se întinde cea mai spectaculoasă așezare medievală de pe Terra, miticul ținut Bagan. Aici, într-o câmpie nesfârșită, se întrec în splendoare și măreție, nu mă pot opri să nu repet, 2000 mii de temple.
Vă propun ca în urmatoarele articole să descoperiți alături de mine acest străvechi și miraculos ținut al Baganului. La drum!
