Am vizitat Myanmar înainte ca guvernul democrat să câștige alegerile. Junta militară aflată pe atunci la putere anunţase cu mândrie că anual 800.000 de străini viziteaza ţara aurului, dar cifra nu era reala. Vecinul din dreapta, Thailanda, primea în fiecare an peste 20 milioane de turişti, cifră reală de acestă data… China a fost principalul susţinător al juntei militare. Cele două ţări erau atât de apropiate încât “găinile birmaneze obișnuiau sa îşi clocească ouale în China”. Obţinerea vizei turistice  a durat o lună de zile. Am declarat ca lucrez la o bancă și nu în presă, pentru ca autorităţile nu agreau jurnaliştii străini. Se spunea că un birman cu o durere cumplită de dinţi a traversat marea ca să meargă la dentist. Stomatologul l-a întrebat: nu aveţi cabinete acolo? Ba da, dar nu avem voie să deschidem gura…

Birmania a fost pentru mai mult de un secol una dintre bijuteriile coroanei britanice. Ocupată în timpul celui de al doilea Razboi Mondial de japonezi, Birmania şi-a câştigat independenţa în 1948. La începutul anilor ‘60, în urma unei lovituri de stat, puterea a fost preluată de dictatura militară de sorginte comunistă. În 1989, Birmania sau Burma cum ii spun englezii, a fost rebotezată Myanmar. Dupa 30 de ani de dictatură, încrezătoare în poziţia sa, junta militară a organizat primele alegeri libere din Myanmar.

Acestea au fost câştigate de lidera opoziţiei Aung San Suu Kyi, fata unui celebru luptător pentru independenţa. Imediat guvernul a ordonat armatei să-i reţină pe liderii formaţiunii învingătoare şi peste 100 politicieni au fost arestaţi, exilaţi sau omoraţi. Detenţia lui Suu Kyi a devenit cel mai puternic simbol al opresiunii guvernului. În 1991, ea a primit premiul Sakharov pentru libertate şi premiul Nobel pentru pace. În 2010 a fost eliberată din arestul de la domiciliu, iar  în 2012 a devenit deputat. Alegerile  din 2015 au fost câștigate de partidul condus de Aung San Suu Kyi. Din aprilie 2016 este ministru de externe și purtător de cuvânt al presedinției. Ea nu a putut ocupa funcţia de supremă, deoarece constituţia ţării interzice accesul persoanelor care au copii de cetăţenie străină la funcţia de președinte, aşa cum este cazul său.

Contactul meu cu localnicii a fost unul foarte bun. Oamenii  erau amabili și prietenoși. Aproape toţi barbații purtau niste fuste lungi, tradiționale, în picaţele, numite longyin şi erau încalţaţi cu şlapi. Poate şi pentru că accesul în toate templele budiste este permis doar în picioarele goale. Ghidul meu mi-a arătat cum se “potrivește” longynul.

Există şi un machiaj tradiţional, pe care îl folosesc în special femeile. Cele mai multe dintre ele aveau faţa pictată cu o substanţa albă numita tanaka care se obţine din coajă de copac.

Bucătăria locală este foarte gustoasă. Există influenţe thailandeze si indiene, doar ca mâncarea este mai puţin condimentată, ceea ce o face mult mai apropiată de gustul europen. Spre deosebire de mesele occidentale, aici bucatele se mănâncă toate în acelaşi timp, de obicei cu mâna sau cu beţişoarele. Daca cereţi tacâmuri, veţi primi lingură si furculită, niciodată cuţit, dar acesta nici nu este util, pentru că de obicei mâncarea e tăiată în bucăţele foarte mici.

Cel mai mult mi-au plăcut supele de pui fierte în nucă de cocos şi pestele dulce-acrişor. Orezul e nelipsit de pe mesele birmanilor. Produsele cumpărate din pieţe sau de la vânzătorii stradali sunt extraordinar de ieftine, dar şi precaritatea condiţiilor de igiena este la fel de extraordinară. Ani în șir, Myanmar a făcut parte dintre cele mai sărace ţari din lume, mai mult de o treime din populaţie trăia cu mai puţin de o jumătate de dolar pe zi. Paradoxal, pentru ca ţara este, de fapt, foarte bogată, dar fosta dictatura militară a exploatat în interés personal patrimoniul existent.

Ca toate țările din Asia de Sud-est și aici este un paradis al fructelor, dulceața acestora doboară orice record. După gustul meu, mango este cel mai delicios fruct de pe Terra. Birmanezii preferă sa-l consume cât este încă verde și să-i adauge chilli și sare…dar la Roma te comporți precum romanii, așa că m-am străduit să înghit miezul verde pe care turnasem fin condimente usturatoare….

Aici se încheie calatoria mea în Birmania, una dintre cele mai frumoase țări pe care le-am văzut vreodată. Și am văzut 60 de țări…