©text și foto Daniela Ulieriu
Lasciv, tânăra dezbracată zgâltaie o sticlă cu suc …ca să nu fie nici un dubiu sticla este întoarsă cu gura în jos. E plină și ermetic închisă. In boxe urlă la maxim “Dragostea din tei”. Tânăra se joacă cu recipientul și cu mișcări de „șarpe felin” acesta îi dispare încet, încet între picioare… un rus gras urlă în extaz harasho , muzica se oprește și cu un gest ferm, thailandeza deschide sticla contractându-și mușchii vaginului ; capacul este scuipat afară, fata își toarnă lichidul în vagin iar apoi jetul de suc eliberat dintre picioarele fetei tâșnește spre rândurile din față…urlete, aplauze, comentarii…„nu e adevarat, nu are cum, avea un deschizator (apribotiglia) băgat acolo, nu se poate, s-ar fi umplut de sânge”…zice un italian uluit…„Ba nu avea, raspunde prietenul lui, eu am vazut spectacolul și la Bangkok și am controlat-o …Nu avea nimic înăuntru. Invață de mici din familie, de la mamele lor să își antreneze mușchii ”
Așadar, mai e și un alt fel de experiență, sută la sută pattayardă, pattayotă sau pattayeză… Un „cabaret” thai. Am văzut un astfel de spectacol. Nimic erotic sau senzual. Mai degrabă de un comic lamentabil, neintenţionat. Lipsea Fellini din sală. Sau poate Kusturiça. Una dintre scene, în care două tinere thailandeze își introduceau instrumente de suflat în organul sexual și produceau un mic concert de trompetă și fluier, era de un penibil delirant.
Intenția mea nu a fost nici să va sochez, nici să vă indispun cu acestă introducere, ci doar sa vă arăt o altă fațetă a acestui oraș cu personalitate multiplă, Pattaya.
„Băieții buni ajung în rai, băieții răi ajung la Pattaya ”… scrie mare pe tricoul lui Franco, 65 de ani, italian. Ce scrie pe tricoul ud al partenerei sale, Uan, 20 de ani, thailandeză, n-aş putea să descifrez… Tânăra tocmai a ieșit din mare, unde a făcut baie îmbrăcată, pentru că e pudică, dar… standardele de pudoare sunt cel puțin paradoxale aici, în Pattaya.
„La mine în țară, îmi explică Franco, aș fi fost de mult la coșul de gunoi. Eu, cu pensioara mea de 1600 de euro, abia reușeam să supraviețuiesc. Doar încălzirea casei mă costa 2500 de euro pe an. Am vândut tot și m-am instalat la Pattaya, unde mă simt iar tânăr… În Italia, prietenii mei stau cu babetele la masă și joacă remi. Dacă ai ști cu ce babe ar fi trebuit să fac eu sex în Italia!” Italianul e sincer oripilat, apoi își revine brusc: „Uită-te la ea, cât e de tânără și de frumoasă și ce piele fină are, ca de orhidee!” Uan e într-adevăr tânără și frumoasă și are pielea delicată precum o petală de orhidee. Până acum două luni a fost lady-bar într-o cârciumă promiscuă, unde avea cam patru clienți pe zi. Mai mult de jumătate din încasări mergea la patron și, după ce își plătea chiria locuinței și trimitea acasă echivalentul a 150 de dolari, Uan nu mai rămânea cu nimic. În plus, când un client îi oferea ceva de băut, Uan trebuia să aleagă o băutură tare, scumpă, pentru ca patronul să încaseze cât mai mult.
După o zi de lucru, Uan mustea de alcool și oboseală. Acum s-a așezat și pare mulțumită: Franco este „nice and good”. Uan face curat, mâncare și, de fapt, orice i se cere. Franco stie cam 30 de cuvinte în engleza și Uan cam tot atâtea, dar cei doi par să se înteleagă bine. Povestea tinerei fete e de o banalitate desavarșită aici în Thailanda. Cumva, Uan și Franco mă duc cu gândul la Tahiti, la Gauguin și mult mai tânăra sa nevastă, Tehamana. Uan are două fetițe și, la întrebarea dacă tatăl acestora o ajută, mi-a răspuns simplu: „My children have no father.” Uan s-a născut într-o regiune foarte săracă și ea, la rândul ei, a crescut tot fără tată. Până în urmă cu un an, tânăra a lucrat într-o orezărie, într-o căldură toridă și cu apa până la genunchi. Picioarele ei sunt pline de urmele lăsate de lipitori. Pentru o zi de muncă primea echivalentul a doi dolari, total insuficient pentru a trăi.
Uan și-a lăsat copiii în grija mamei și a venit în Pattaya. Am întrebat-o pe Uan dacă “arta sexuală” se transmite de la mamă la fiică. A negat cu vehemență. „Noi nici măcar nu ne sărutăm pe obraz când ajungem la familiile noastre. Nu e ca la voi… Nu vorbim niciodată despre asta acasă.” Și totuși „care e secretul femeii thai, cum de reușește ea să facă atât de fericit un bărbat?” Când Franco s-a ridicat de la masă, Uan mi-a zis încet: „Money is the secret…”
