Luang Prabang, la răsăritul și apusul soarelui / Laos

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

În Luang Prabang, din vremuri imemoriale, în fiecare dimineață, la răsăritul soarelui, se desfășoară o impresionantă ceremonie religioasă. Străzile orașului se colorează în portocaliu de la veșmintele călugărilor budiști care ies să culeagă ofrandele.

În zorii zilei, foarte devreme, m-am îndreptat și eu spre strada principală, pentru a urmări procesiunea budistă. Am cumpărat mai multe pachețele cu orez, pe care urma să le împart călugărilor. Imaginea sutelor de persoane îngenunchiate, care așteaptau în liniște și în rugaciune pe margine drumului m-a copleșit. La ora șase călugării au început să apară. Erau peste o sută, un șir lung portocaliu, nesfârșit.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Slujitorii lui Buddha au voie să mănânce doar ceea ce primesc de la credincioși. O legătură spirituală importantă se stabilește cu această ocazie. Oamenii trăiesc experiența religioasă prin intermediul călugărilor. Aceștia se roagă pentru îndeplinirea dorințelor credincioșilor. La rândul lor, oamenii îi ajută pe călugări să supravieţuiască.

Fiecare călugăr avea câte un vas în care primea mica ofrandă. Mulți dintre cei îngenunchiați luau cu mâna orezul și îl puneau în vasul călugărilor. Mă tot întrebam, oricât de frivol ar părea în fața acestui exemplu de comuniune spirituală, dacă lumea chiar s-a spălat pe mâini. Trebuie să vorbesc cu un lama, să mă învețe cum să-mi stăpânesc mintea! Mintea din spatele minții…

Seara m-am plimbat prin Piața de noapte, plină de culorile mătăsurilor tradiționale. Am cumpărat două șaluri și o față de masă, toate țesute în mod tradițional. Aș fi luat mai multe dar prețurile erau exuberante, iar talentul meu de negociator s-a dovedit insuficient în fața a doi turiști japonezi care au cumpărat fără să clipeasca tot ce încercasem eu să târguiesc. Salariul minim la ei (aprox 2500 dolari) nu e chiar minim…

În ziua următoare am făcut o incursiune în munți, pentru a ajunge la spectaculoasa cascada Tat Kuang Si. Ținuturile nordice i-au dat Laosului reputația de țara a munților și a râurilor.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Relieful accidentat a făcut ca pe înălțimile colinelor să trăiască diverse comunități al căror stil de viață, a rămas oarecum identic, în ciuda turismului din ce în ce mai înfloritor din ultimii ani. Femeile sunt îmbrăcate occidental (probabil ca hainele tradiționale au fost cumpărate de turiștii însetați de autenticitate, eu însămi am vânat o cămașă gata ruptă…) Copiii se bălacesc în apa, iar mamele lor,  pregătesc împreună masa.

Aflată în mijlocul junglei, cascada Kuang Si e o desfătare. Apa limpede și curată țâșnește din munți, dintre pietre calcaroase cu forme stranii și se revarsă in mai multe bazine turcoaz ascunse de vegetația luxuriantă.

Fără a fi de dimensiunea unor stadioane olimpice, bazinele cu apa de jad sunt luate cu asalt de turiști și devin rapid neîncăpătoare. Mă gândesc că  peste zece ani, lumea o sa se calce în picioare la propriu, iar tărâmul ultimilor visători se va transforma într-un spațiu manageriat de marile lanțuri internaționale.

Viața triburilor aflate în vecinătatea spectaculoasei cascade Tat Kuang Si a rămas neschimbată în ultimele secole. Liniștea Asiei ascunse… Oameni care trăiesc după anotimpuri, după ritmurile pământului, toți îmi par tineri, până și bătrânii. In ciuda nenumăratelor neajunsuri legate de infrastructura de-abia încropită, prefer să vad astazi Laosul, când încă am iluzia că misterele sale nu au fost complet comercializate.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s