Nu am stofă de alpinist, nu am avut niciodată. Nu mă văd mergând pe cresta munților, înfruntând vânturi năpraznice, cocoșată, cu un rucsac cât mine în spate și respirând cu dificultate. Bine, bine, dar sunt totuși în Kathmandu și aici Himalaya 8840 de m (știți voi: “între pământ și cer”, “acoperișul lumii”, “muntele zeilor”, “drumul către cer”, “palatul zăpezilor eterne”) e un must. Adică e, musai! cum ar zice bunica mea. Din fericire pentru mine, la doar 32 de km se află Nagarkot. Situată la peste 2100 de m altitudine, această oază de puritate are o reputație binemeritată. De pe terasele hotelurilor de aici se poate admira în tihnă Himalaya! Ceea ce am și făcut, întinsă pe un chaise-longue, bucurăndu-mă de soare și nemișcată ca o sopârlă.
Am avut o zi minunată. Am lenevit și am mâncat. Am încercat bucătăria locală, un derivat al gastronomiei indiene, doar că ceva mai condimentată! (Da, chiar se poate!) Din cele 14 feluri ale meniului „standard”, mielul cu curry (khashi choledo) mi s-a părut cel mai gustos, în ciuda atacului brutal asupra papilelor gustative, lejer contracarat de iaurtul de iac. Seara am asistat la un spectacol de dansuri tradiţionale nepaleze.
În ultima zi a călătoriei mele în Nepal, am fost într-un loc fierbinte, la cimitirul Pashupati, la o ceremonie de incinerare de care m-aș fi lipsit bucuroasă, dar unde, până la urmă, nu m-am putut abține să nu fac câteva fotografii. Trezit subit la viață reporterul din mine a declanșat cu aviditate. Vă scutesc de poza în care o măna a defunctului, desprinsă de corp se rostogolea pe pământ…
La Pashupati, pe malul râului Bagmati se află, poate, cel mai sacru templu din Nepal. Actualul sanctuar a fost înălțat în secolul al XV-lea și face parte din patrimonial mondial al umanității, fiind înscris pe listele UNESCO încă din 1979. Dar aici, încă din anul 400 înainte de Christos, exista un altar dedicat lui Pashupatinath, o divinitate “națională”.
Avatar al marelul zeu Shiva, Pashupatinath e protectorul tuturor ființelor vii dar și al celor moarte. Nenumarate legende legate de acest zeu primordial circulă și localnicii sunt bucuroși să ți le povestească. Cea mai cunoscută dintre ele spune că divinitatea transformată în caprioară cutreiera valea Kathmandu, și, îndragostită de peisajul de aici, a hotărât să se oprească lângă apa râului Bagmati.
Nepalezii își trăiesc religia cu naturaleţe și fervoare. Culmea o reprezintă credincioşii sadhu, cei care, renunţând la familie și la bunuri materiale, au decis să-și dedice viața găsirii absolutului.
În anii şaizeci, zone întregi din regiunea Kathmandu au fost invadate de hippies în căutarea adevăratului drum spiritual. Astăzi, altele par a fi punctele lor de interes. Străinii au firme de transport aerian, echipament profesionist de escaladare și de călătorii montane, fac rafting, zboară cu parapanta. Imaginea exotică a Nepalului, legată de impresionantele înalțimi ale Himalayei, de vecinătatea cu Tibetul, de parcurile naționale din sudul țarii, de etniile foarte diferite care trăiesc în acesta țară și de modul lor de viață, reprezintă doar una din fețele medaliei.
Reversul: sărăcie extremă, un război civil abia încheiat, malefica influență a promisiunilor maoiste și apropierea nocivă a Chinei, închiderea sau deschiderea accesului în Tibet. Acest cocktail exploziv face din Nepal un ţinut aspru, neliniştit și riscant, profund și fantastic, mereu generator de vise.
O ultimă imagine rămasă pe retină – crestele înzăpezite ale Himalayei întrezărite la Nagarkot. În aerul limpede și curat, în lumina strălucitoare a unei dimineţi de vară, se încheie călătoria mea în ţinuturile îndepărtate ale Nepalului. Zapada și cerul pur.
