Am fost de 9 ori în Thailanda. De fiecare dată am încercat să ajung cât mai repede la malul mării și să rămân în Bangkok doar strictul necesar. M-am hotărât “să-mi schimb atitudine față de acest oraș și să-i dau o șansă”. Dis de dimineata m-am îndreptat către principala atracție a capitalei, palatul regal, unde se află Templul lui Buddha de Smarald. M-am alăturat hoardelor de turiști la o coadă imensă, care înainta greu. După două ore petrecute într-un soare năucitor am pătruns în interiorul palatului.
Buddha de Smarald e în realitate sculptat într-o bucată de jad verde. Statuia are 75 de centimetri și este cel mai venerat obiect de cult din Thailanda. Regele însuși îi schimbă de trei ori pe an veșmintele.
Legenda spune ca acum o mie de ani un călugar a găsit statuia într-un copac lovit de trasnet și a oferit-o printului din Chiengmai. Fiica acestuia s-a casatorit cu suveranul Laosului si statuia a ajuns la Luang Prabang. In 1778 regele Rama I aduce sculptura înapoi in Thailanda și începe sa construiască palatul. Lucrările se vor termina în 1782. El este fondatorul dinastiei Chakri, din care face parte și actualul rege, Rama X. 
Actualul palat așa cum arată el astazi datoreaza foarte mult regelui Rama V, cunoscut ca cel care a pus bazele Thailandei moderne. Chulalongkorn a facut reforme esențiale, a introdus electricitatea, căile ferate, a abolit sclavia și prosternarea. Thailandezi trebuiau să se târasca în genuchi kilometri întregi in fața înaltilor demnitari. Regele a avut o educație occidentală. Anna Harriette Leonowens, activista socială și scriitoare de origine engleză, născută in India a fost una dintre profesoarele lui.
Fiecare suveran și-a facut remarcat propriul stilul adaugand clădiri, săli, sculpturi și pavilioane noi. Asa se face ca actualul complex se întinde pe o suprafață care depășeste 22 de hectare și reprezintă un ameste de stiluri asiatice și europene, din care nu lipseșete fastul și mareția. Melanj care, îmi imaginez că ar putea fi mai greu de digerat pentru un purist…
Tot în apropierea palatului regal se află și o statuie gigantică a lui Buddha, care măsoară 49 de metri. Locul gâlgâia de turiști. Ne-am călcat în picioare. Aglomerația bătea toate ratingurile. Mă simțeam ca într-un tablou de Ensor. Intrarea vomita întruna vizitatori. Primii trei metri i-am parcurs în cinci minute și m-am blocat. În spatele meu, un canadian răcit îmi strănuta pe gât. Eram ca o eczemă enormă, care desfigura mausoleul.
Cred că am depășit vârsta la care să mă laud că am văzut tot. Am nevoie de altfel de trăiri, de alte vibrații, de seninate. Am părăsit cu un sentiment de ușurare cel mai faimos obiectiv turistic din Thailanda. M-am așezat pe malul râului Chao Praya. Am bifat tot ce era de văzut și, stoarsă de vlagă, nu mai aveam decât o ambiţie: să hrănesc peștii din râu.