Bangkok, orașul îngerilor
©text și fotografii Daniela Ulieriu
“Ne gândim să ne mutăm la Bangkok, ce părere ai?” m-a întrebat acum câteva zile o bună prietenă, Mădălina D. jurnalistă prestigioasă, specializată în modă și stil de viață sănatos. “Știu un american, un sudafrican și un coreean, care și-au părăsit țările și s-au instalat aici. Toți adoră orașul, i-am răspuns, eu însă, recunosc, nu sunt prea mare fan. Dacă ma întrebai despre Thailanda, răspundeam DA fără ezitare, în ciuda problemeloe ei legate de sănătate, educație, democrație… Am stat foarte puțin în Bangkok și nu am decât experiența turistului frivol.”
… pe care o să o relatez mai jos.
Bangkokul este imens, haotic, ambiguu, caleidoscopic, mereu treaz, un oraș emblematic pentru Asia cu toate paradoxurile și excesele ei. Conform ultimului recensamant, 10 milioane de locuitori trăiesc în acestă metropolă tropicală, una dintre cele mai cosmopolite din lume. Dar cifra reală este mult mai mare (aprox 15 mil) și însumează aproape un sfert din populația Thailandei.
O junglă citadină așezată pe verticală. …Și plină de contraste. Malluri translucide se înalță din cenușa vechilor palate. Bordeie insalubre se amestecă nonșalant printre zgârâie-nori. Șobolanii roiesc prin fața hotelurilor de cinci stele.
Tuk-tukuri obosite se strecoară printre limuzine strălucitoare. Cabluri electrice spânzurate de stâlpi, meciuri de thai box și procesiuni religioase la tot pasul, ofrande și altare înalțate în fața multinaționalelor.
Cu ani in urma, Bangkokul era supranumit și Veneția Asiei, datorită rețelei de canale care împânzea orașul. În încercarea de a fluidiza circulația, multe dintre acestea au fost acoperite și transformate în șosele. Locuitorii pierd în medie 4 ore pe zi în trafic și mulți și-au procurat așa zisele toalete mobile!! Traficul este infernal, orașul e hiper congestionat și hiper poluat (al doilea dupa Mexic). Un dinamism fără precedent definește orașul, iar zonele comerciale depășesc orice așteptare. Malluri ca aici nu am mai vazut niciodată; kilometri de magazine de toate felurile și pentru toate gusturile; produsele de lux costă mai puțin de jumatate din prețurile de pe piața europeană.
Dar să o iau cu începutul. Am plecat spre Bangkok, cu un scurt popas la Piața Plutitoare. În urmă cu 150 de ani, regele Rama al IV-lea a ordonat săparea unui canal lung de 32 de kilometri pentru a lega două râuri importante: Mae Klong si Tacheen. Ulterior, țăranii au făcut alte două sute de canale, de dimensiuni reduse. Fertilitatea deosebită a solului obţinută în urma irigărilor a transformat zona într-un important producător de fructe și legume. Piaţa Plutitoare se deschide dimineața devreme și se închide la ora 11.
Sute de bărcuţe pline cu produse proaspete se îmbulzeau pe canalul principal. Un adevărat paradis al fructelor exotice: banane, mango, litchi, papaia, nuci de cocos, rambutan, guave, pomelo, ananas, durian. Îmi era foame. Am negociat o supă condimentată de-ți dădeau lacrimile și niște fructe de mare învelite în frunze de banană și fierte la vapori. Erau şi bărcuţe al căror „echipaj” vindea diferite insecte, viermi, gândaci și scorpioni (prăjiti sau cu ciocolată). Eu am încercat lăcuste prăjite. Nu sunt chiar rele…
Am făcut câteva fotografii în labirinticul Chinatown, printre piramidele de fructe și orezul cu mirodenii. Mirosul de rață caramelizată m-a urmărit peste tot. Pe strada Yaowarat, care devine electrică în cursul amiezii, am mâncat cel mai bun crab ever! Ador bucătăria thai! Chapeau!
Cât despre principala atracție a orașului, palatul regal, unde se află Templul lui Buddha de Smarald, vă voi povesti în urmatoarea postare. Rămâneți cu bine.