O zicală birmaneză spune că degeaba ai venit în Myanmar dacă nu ai vizitat Baganul şi degeaba ai ajuns în Bagan, dacă nu ai vizitat Ananda.

Înălțat de regele Kyanzittha în 1091, acest templu este venerat în toată lumea budistă. Ananda a fost discipolul lui Buddha. Templul care îi poartă numele s-a numit inițial „Infinita înțelepciune a Iluminatului”.

      

Iarna, timp de trei săptămâni și culminând cu prima seară cu lună plină, are loc o mare sărbătoare. Am participat la acest insolit eveniment pentru care oamenii veniseră de la sute de kilometri, unii pe jos, traversând râul Ayeyarwady, alții cu căruțele. Ei rămâneau câteva zile în jurul templului, așteptând binecuvântarea călugărilor budiști.

Am petrecut căteva ore în incinta templului Ananda, urmărindu-i pe calugarii budiști care incantau mantre sacre. Ceremoniile  durează mai bine de  72 de ore și urmaresc reunificarea și perpetuarea acestei relgii. Ananda este unul dintre cele mai strălucitoare exemple de arhitectură birmaneză. Templul are o structură pătrată cu latura de 60 de m, iar în centru se află un cub de caramidă cu latura de 27 de m. În colțuri sunt amplasate pe tronuri uriașe patru statui ale lui Buda și ele de dimensiuni impresionante, de peste 10 metri. Terasa templului este ornată cu plăci emailate care prezintă viețile anterioare ale lui Buddha precum și victoria lui asupra diavolului ispititor, Mara.

Locul, de obicei pustiu, se transformase într-o pitorească aglomerație, umplându-se de ghicitori, bărbieri, cerșetori, vraci, negustori. Din loc în loc, coșuri pline cu legume și tigăi în care clocoteau mâncăruri condimentate.

      

La vânzare: haine, fructe, pește proaspăt, cârnați kilometrici pe care mișunau muștele, statuete reprezentând zeităţi bagane, apă în pungulițe de plastic, oale enorme din lut, cărţi poştale decolorate și multe altele.

Punctul de maximă atracție îl reprezenta un studio foto unde birmanii se imortalizau individual şi în grup. M-am îmbrăcat și eu în straie acoperite cu paiete, “asortate” cu o pereche de șlapi tradiționali și m-am fotografiat. Apoi am intrat în templul Ananda. Ce neorânduiă în afara porților lui și câtă serenitate domnea aici… Ce liniște și ce stare de grație!

În vibrațiile unei mantre purificatoare se termină a patra zi petrecută la Bagan. Mâine voi face un drum la Dhammayazika, locul unde apune soarele, ca nicăieri în lume…