Lacul Tonle Sap este situat în imediata apropiere a siturilor arheologice din Siam Reap. După confruntarea aproape halucinogena cu formidabilele  templele ale Angkorului, o imersiune în viața cambodgienilor te trezește brutal la realitate. Când am ajuns la lac, diferite ambarcațiuni forfoteau într-un du-te vino perpetuu. La vederea străinilor, copiii săreau din casele-plutitoare, se aruncau în niște ligheane–barcuțe și vâsleau cu furie către turiști. Toți cerșeau și cântau.

Lacul este un adevarat paradis al păsărilor și peștilor, mai ales al speciilor rare, (biosfera Prek Toal). Tot de lac depind nu mai puțin de un milion de cambodgieni. Pe întinsul apei se puteau vizita mai multe ferme de crocodile, tot plutitoare. Și dacă tot au ajuns până aici, unii turiști s-au apucat să hrănească reptilele înfometate. E adevărat că nu aveau prea des”șansa” să facă  asta…

Tot aici, la capătul lumii am fost uluită să găsesc și două bisericuțe catolice, plutind la nesfârșit pe apele liniștite.

În trecere, țin să mentionez că acestă țară nu se reduce la Angkor. Există și alte atracții: fluviul Mekong, (unde se găsesc unele dintre ultimele specii de delfini de apa dulce din lume), pe care se poate naviga pornind din capitala Pnom Phen și ajungând până în Vietnam.

De asemeni, celebra stațiunea Sihanoukville,  din ce în ce mai vizitată de turiști datorită plajelor ei (din ce în ce mai puțin)  virgine la marea Chinei de Sud, precum și nenumarate parcuri naționale (Bokor, este cel mai cunoscut). Zonele protejate ocupă aproape un sfert din teritoriul țării.

Bucătăria este mai puțin condimentată decat cea thailandeză, dar foarte gustoasă și rafinată. Orezul, nelipsit de pe mesele cambodgienilor, este acompaniat de sosul de soia. Se consumă mult pește, dar și carne de porc și legume, preparate cu curry (“amok”), ghimbir sau lapte de cocos. Peștele se pregătește la vapori, sau învelit în spanac, de obicei cu sos de alune. Din pește fermentat se face „prahok”, un sos cu miros pătrunzător, foarte apreciat de cambodgieni.

Fructele de mare sunt de obicei gătite la grill sau caramelizate. Salatele sunt diferite de cele cu care suntem obișnuiti; cea mai cunoscută conține legume, vită, frunze de mentă și coriandru. La micul dejun, dar și la celelalte mese, cambogienii manancă supă cu tăiței de orez și lapte de cocos. Preferata mea era salata din papaya crudă amestecată cu vinete, spanac și fructe de mare. Printre felurile (de inspirație chineză) pe care restaurantul hotelului le servea zilnic erau și coltunași fierți la aburi și umpluți cu ciuperci sau cu carne de porc marinată în sos de stridii.

Multe feluri se impun prin gusturile contrastante, inclusiv prajiturile dulci și sărate în același timp, care nu seamănă cu ceea ce consumăm noi în Europa. Desertul meu favorit, brioșele de lotus făcute deasemeni la vapori! Auzisem de o specialiate cambodgiană: păianjenii prăjiti, îndulciți cu zahăr și pudrati cu piper negru, dar din fericire acest fel nu se găsea în Siem Reap. Spun „din fericire”, pentru ca altfel l-aș fi încercat!!!

Am fost de 3 ori in Cambodgia. Prima data, acum 15 ani in 2002. Imi amintesc perfect că am intrat într-o agentie pentru a afla care ar fi prețul unei săptămani la Siam Reap. Operatoarea firmei de turism, derutată–intrigată, m-a întrebat:“Cambodgia… Cambogia ? Sunteți sigură ? De 15 ani lucrez în turism și nu am auzit pe nimeni să plece în Cambodgia. Ați fi primul client care solicită această destinație. O sa contactez partenerii noștri din Thailanda ….”

Era normal, pentru o lungă perioadă de timp, această țară dispăruse practic dintre destinațiile turistice. La primul voiaj la Angkor, ghidul îmi suprveghea cu atenție fiecare pas. Erau încă multe mine ascunse în pământul sacru al Angkorului și orice abatere de la traseu era periculoasă.

La a doua călătorie, în 2008, multe dintre temple Angkor încă mai puteau fi escaladate, te puteai urca până în vârf pe niste scări abrupte. Era periculos, dar fantastic!! Ulterior, o data cu creșterea exponențiala a turismului, acesta șansă a dispărut. Dar oricum ar fi, după fiecare călătorie la Angkor am trăit un sentiment de fericire blândă și de împlinire.

Angkorul eclipsează celelalte minuni de pe Terra. După ce am vizitat Cambodgia, am făcut nişte modificări în „clasamentul” celor mai impresionante locuri văzute, iar Angkorul conduce detașat. (la egalitate cu Bagan – Birmania). Decenii în șir această țară, care deține una dintre cele mai importante moșteniri culturale ale umanității, a fost izolată. Din fericire, la începutul mileniului al III-lea, Cambodgia s-a „redeschis” lumii și, odată cu ea, şi Angkorul, emblema artei, a rafinamentului și a strălucitoarei civilizații khmere.