După câteva zile petrecute în Parcul Naţional Citwan, m-am îndreptat cu mașina spre Kathmandu, capitala Nepalului. Pe drum am citit istoria dinastiei Malla, stăpâna Văii Kathmandu timp de cinci secole (1200-1768). Toată călătoria am fost însoţită de ochii scrutători ai mănăstirilor budiste.

Am locuit în apropiere de centrul vechi al orașului, lângă piața Durbar, plină de temple hinduse, meșteșugit lucrate în lemn. Piața, veche de peste cinci secole, este monument UNESCO și aparține patrimoniului mondial din 1979.

Aici, prin labirinticul complex de temple, palate și sanctuare sălășluiește sufletul orașului Khatmandu. Eu am avut șansa să vizitez capitala în toată splendoarea ei, înainte de 2015. Din păcate cutremurul din acel an a distrus o mare parte din monumente.

De jur împrejur, atmosfera pe care o iubesc, Asia mea: călugări timizi și zâmbitori, tarabe cu te miri ce, mirosuri răscolitoare, motociclete străvechi ce pufăiau ca niște locomotive, oameni alergând în toate direcțiile, o circulație nebună, culoare, agitație, pitoresc, mizerie și strălucire.

Seara cobora odată cu praful care înghițea fantomatic templele și lumina.

Kathmandu găzduiește două stupe execepționale – Bodnath și Swayambhunath – centre esențiale de pelerinaj și meditație pentru credincioși, ambele în Patrimoniul UNESCO. Prima vizitată a fost la Bodnath.

Stupa este un monument budist în care nu ai acces, la fel ca în naosul unui templu grecesc. Construcția stupei e supusă unor legi foarte precise. La temelia se îngroapă arme, cuțite, pistoale și alte obiecte cu potențial distructiv. Stupa este prin excelență un simbol al păcii și al iubirii. Ea are un pilon central, un fel de coloană vertebrală, în jurul căreia se pun statui ale lui Buddha, texte sacre, stupe in miniatura și alte obiecte de cult.

In vârf se așază relicvele unor sfinți importanți. Se spune că aici se află un os de al lui Siddartha Gauthama. La mijloc se pun vase cu flori, cu mâncare, cu apă, cu miere, cu cereale, cu tot ceea ce i-am luat pământului. E un ritual al regenerarii. Domul, partea semisferică, amintește de vasul în care călugarii primesc mâncarea de la credincioși.

Patru perechi de ochi privesc în toate direcțiile. Buddha vede tot, Buddha știe tot. Nasul Iluminatului e reprezentat de (virgula) cifra 1 – unitatea divinitatii. Buddha nu vorbește, nu are gură, așa că mi-am permis eu să spun câte ceva…

După invazia chinezilor în Tibet, în 1959, zeci de mii de tibetani și-au găsit adăpost în Nepal. Boudhanath, inima sfântă a migranților veniți de peste munți, palpită astăzi în ritmurile celebrei mantre care începe cu silaba sacră Om: „om mani padme hum…”, Mantra Marii Compasiuni.  Om este izvorul vieții și sunetul primordial care a străpuns haosul. Din vibrațiile lui s-a născut lumea.

Stupa simbolizează spiritul lui Buddha, oamenii se rotesc în jurul ei pentru a se purifica, pentru a deveni mai buni și mai longevivi. În timp ce ocoleam stupa am observat un atelier de pictat mandale. Am intrat și atrum asistat la o mică demonstrație. Doi artiști pictau cu gesturi disciplinate, în tonuri palide și rafinate, simbolurile sacre.

Aici se încheie prima mea zi în Khatmandu. In urmatoarele 3 zile, voi continua să explorez capitala Nepalului și întreaga Vale Kathmandu.