Pattaya – prima parte
© fotografii și text Daniela ULIERIU
Thailanda, cu excesele și contrastele ei, cu lumina brutală care sfâșie ochii și fotografiile, cu mirosurile ei grele și căldura apăsătoare, cu plajele fine și mările calde de lapislazuli, care se colorează în auriu la apusul soarelui, cu mango și papaia care au adunat în ele toată dulceaţa soarelui! Thailandezii mănâncă fructele cu chilli. Și eu la fel, de când m-am întors din Birmania. Prima mușcătură e imposibil de înghițit, la a doua îți curg lacrimile, dar pe urmă, ușor, ușor, ajungi la concluzia că, da, gusturile „merg” împreună, ca multe altele aici în Asia.
Stăteam pe un chaise-long la umbră, cu aparatul de fotografiat pe genunchi, mă uitam la mare și ascultam conversații în diverse limbi. Era plin de perechi hâde. Ele? Prea tinere, prea fine, prea vaporoase, prea zâmbitoare, prea thai. Ei? Exact invers. Bărbații vorbeau între ei și subiectul era mereu același: formidabilele lor performanțe sexuale… Turismul sexual a explodat in Thailanda, iar Pattaya a devenit placa turnantă a acestuia.
Mă aflam în „Buddha village”, o enclavă paradisiacă situată la malul mării și înconjurată de stațiunea Pattaya, aflată la 150 de kilometri de Bangkok. Turiştii au cotropit în valuri acest rai low cost și unii dintre ei chiar s-au mutat aici. Cu o seară înainte, fotografiasem o paradă care umpluse orașul de culoare și de muzică până târziu în noapte. Prin fața ochilor mei trecuseră copii, balerine, fotbaliști, dansatoare, motocicliști, travestiți, care alegorice, într-o succesiune năucitoare.
Stăteam la hotelul Asia, un hotel vechi din anii `60 și nu foarte stylish dar care se bucura de un parc imens, cu o vegetatie impresionantă, când luxuriantă, când milimetric tăiată în forme de dragoni și pauni; o piscină la al carei bar se puteau bea niște cocteiluri cu gust de fericire (suficient de exotice încât să mulțumească pe oricine); aleea care ducea către mare era mărginită de sute și sute de orhidee, unele mai grațioase decât altele. În spatele hotelului se deschidea un nesfârșit teren de golf, iar în față, plaja fină ca mătasea. Viața mea s-ar fi putut încadra în categoria: Luxe, calme et volupté, doar că, în urmă cu o zi, mi se furase laptopul din cameră și conducerea hotelului se arătase suspect de nepăsătoare. Laptopul, cu toate pozele mele! Poate că de asta, primele mele impresii nu sunt scăldate în cea mai potrivită lumină.
Thailanda de astăzi e gata să-și piardă și sufletul, și surâsul, în goana nebună după bani. Cel puțin Pattaya și le-a pierdut de mult. N-a mai rămas nimic din farmecul satului de pescari colonizat la sfârşitul anilor ’50 de soldații americani care luptau în Vietnam. Încă mai sunt ghiduri de călătorie care ne sfătuiesc să nu ne pierdem timpul în Pattaya. Să fie chiar așa? La prima vedere, răspunsul ar fi da, pentru că astăzi Pattaya e o hemoragie de barăci străpunsă de pâlcuri de hoteluri moderne.
E adevărat că, de la an la an, barăcile scad simțitor. Dar plajă, din ce în ce mai aglomerată, rivalizează cu un balamuc. Coloana sonoră: horcăitul neîntrerupt al sutelor de scutere și strigătele vânzătorilor ambulanți.
Și un sfat de final de articol: nu cedați zâmbetului negustorilor thailandezi, orice ați cumpăra, negociați fără milă! Începeți prin a propune mai puțin de jumătate din prețul cerut. În general funcționează. La sfarșitul tranzacției, dacă aveți impresia ca vânzatorul e nemulțumit de suma obținută și că vă dă produsul “à contre-cœur”, spuneți-i: „dacă vă pare rău că l-ați vândut, eu nu-l mai iau!” Ceea ce, în 99,99% din cazuri va provoca o iluminare a feței localnicului, o revenire a zâmbetului și niște mulțumiri sincere!