În față la Mc Donald’s era plin de ofrande aduse zeilor, angajații de la Starbucks Coffee puneau orhidee la urechile statuilor înfățișând divinități balineze, iar întreg personalul de la hotelurile Discovery și Mariott defila într-o procesiune religioasă…

Era greu de imaginat după aerul decontractat al oamenilor, muzica vioaie și zâmbetele de pe fețele lor că e vorba de un cortegiu funerar. În amestecul de multinaționale agresive, în expansiune, și de tradiție milenară păstrată cu încrâncenare, Bali a reuşit ca prin minune să își păstreze sufletul.

Așadar, am aterizat la Bali mai mult moartă decât vie după cincisprezece ore de zbor și două serii de turbulențe virile.

Mi-am trecut întreaga viața prin fața ochilor, mi-am analizat plenar eşecurile și mi-am jurat că – dacă voi scăpa – nu voi mai pune niciodată piciorul într-un avion.

Din câte am remarcat eu, în momentele de criză pasagerii se împart în două categorii: unii care se roagă și alţii care experimentează băuturile alcoolice aflate la bord.

Eu fac parte din ambele, doar că am adăugat la reţetă câteva pilule de calmante, rezultatul fiind un cocktail Molotov care a făcut să-mi explodeze capul în primele zile petrecute pe insulă.

Celebră destinaţie turistică, Bali e cea mai cunoscută dintre cele 17.500 de insule ale arhipelagului indonezian. În paranteză fie spus, și cu insulele astea e o poveste întreagă: ele apar și dispar, nu li se cunoaște exact numărul, deși specialiștii le numără tot timpul.

Bali e o oază hindu într-o mare islamică, Indonezia fiind cel mai mare stat musulman de pe glob. De aici și vine marea originalitate a acestui ţinut, din ingeniozitatea cu care a reuşit să păstreze cultura și tradiţiile de dinainte ca acestă țară să se închine lui Allah.

Insula are astăzi 3 milioane de locuitori și nu se lasă ‘’traumatizată’’ de dezvoltarea turistică exponenţială, care a făcut din ea una dintre cele mai șic staţiuni din Asia de Sud Est și Oceania.

Situată la confluența celor două oceane – Indian și Pacific, Bali poate fi locul ideal pentru o vacanță de excepţie. Asta dacă nu plouă… În săptămâna petrecută aici, zgomotul  monoton al picăturilor de apă m-a însoţit zilnic, fără milă.

A plouat într-una, cu încrâncenare: în hohote, cu bulbuci, cu găleata, cu câini și pisici, în draci, cu tunete și fulgere… (Vă e cunoscută expresia: plouă de varsă?…) Am văzut totul pe furtună: marea, oraşele, templele, parcurile, pădurile, craterele vulcanilor, plaja… Dar chiar și pe ploaie, ‘’teritoriul zeilor” respiră frumusețe.

Nu știu cum li s-a părut primilor europeni ajunși aici (portughezii, în 1585, urmați de olandezi, doisprezece ani mai târziu), dar eu am găsit că insula e fascinantă, locuitorii ei încâ mai zâmbesc sincer străinilor, iar gentileţea le pare înscrisă în codul genetic. Dar despre săptămâna petrecută în Bali, în urmatoarele postări.